În perioada interbelică s-au manifestat simultan două tendințe estetice diametral opuse : tradiționalismul și modernismul.
Definit în opoziție cu tradiționalismul, modernismul se raportează la toate curentele postromantice și reprezintă o mișcare radicală, îndrăzneață, prin care sunt impuse cele mai recente forme de expresie în planul creației artistice.
Spiritul modern se caracterizează prin :
- negarea valorilor tradiționale
- libertatea de exprimare
- originalitate
- tendința de a șoca
În literatura română, termenul de modernism este impus de criticul Eugen Lovinescu, mentorul grupării și revistei Sburătorul ( București, 1919 ). Lucrarea Istoria civilizației române moderne îl impune ca teoretician al modernismului.
Principiile de bază ale modernismului lovinescian sunt :
- sincronismul
- teoria imitației
- diferențierea
- mutația valorilor estetice
Criticul Eugen Lovinescu, având o înaltă conștiința a modernității, a militat pentru :
- autonomia valorilor estetice
- adâncirea lirismului
- abandonarea tematicii rurale și trecerea la o literatură de inspirație citadină
- dezvoltarea unei proze analitice, subiective, în paralel cu cea obiectivă
Într-un cuvânt, este vorba de sincronizarea literaturii române cu literatura modernă, occidental, cu acel spirit al veacului pe care istoricul Tacitus în numea saeculum.
VEZI SURSE
No Comments Yet