NU [adverb de negație] + VERB AUXILIAR

1. N-AI sau NAI

nu + ai + verb terminat în -t/-s [participiu]
  • N-ai venit la întâlnirea noastră. [ Tu nu ai venit …]
  • N-ai adus toate cărțile pe care ți le-am cerut. [Tu nu ai adus…]

…dar…

nu + ai [verb a avea, indicativ prezent, persoana a II-a singular - tu]
  • N-ai nicio grijă că toate lucrurile se vor rezolva. [Tu nu ai  nici o grijă…]
  • N-ai bani suficienți pentru  costum.

NAI – substantiv – instrument muzical

Gheorghe Zamfir cântă la nai.

2. N-A sau NA

nu + a + verb terminat în -t/-s  [participiu]
  • N-a vrut să vorbească așa. [El/Ea nu a vrut…]
  • N-a scris nicio scrisoare părinților. [El/Ea nu a scris…]

NA – interjecție

Na! ia de satură-te.

3. N-AȘ sau NAȘ

nu +  + verb la infinitiv [condițional optativ prezent]
  • Ce n-aș da să vin și eu.
  • N-aș putea spune că nu-mi plac dulciurile.
  • N-aș vrea să plece.
  • De n-aș fi eu, nimic n-ați face.

NAȘ – substantiv comun, masculin, singular

  • Are un singur naș.
  • Eu îți voi fi naș.

4. N-OI sau NOI

nu + oi + verb la infinitiv [viitorul popular, persoana I, singular]
Dacă n-oi putea să vin, vă anunț. [Eu  nu (v)oi putea]

NOI – pronume personal, persoana I, plural, nominativ

Nici pe noi nu ne-a chemat la ziua lui.

5.  N-OR sau NOR

nu + or + verb la infinitiv [viitorul popular, persoana a III-a plural]
Cred că n-or să se mai întoarcă.

NOR – substantiv comun, masculin, singular

Deasupra casei trecea un nor fumuriu.