Este o orientare literară caracterizată prin simpatie față de popor, în special față de țăran. S-a constituit în jurul revistei Viața românească, apărută la Iași în 1906, sub conducerea lui Garabet Ibrăileanu.

TRĂSĂTURI:

  • atitudinea critică față de structurile societății contemporane, așa cum se reflectă ea în unele opere influențate de ideile poporaniste;
  • simpatia față de țărănime;
  • promovarea idealului de luminare a țărănimii, prin răspândirea culturii în rândurile ei;
  • dezaprobarea falsei înfrumusețări a vieții;
  • atitudinea realist-critică. 

Vezi SURSE