DEFINIȚIE Propoziția circumstanțială opozițională se corelează prin opoziție cu un termen din propoziția regentă.

În funcție de elementele de relație specifice, se disting două tipuri de subordonate de opoziție:

a) opoziționale ireale – faptul exprimat nu se realizează. Se introduc prin locuțiunea conjuncțională în loc să

În loc să se culce,¹/ s-a uitat la televizor toată noaptea.²/
A fost supărat¹/în loc să fie vesel.²/
A plecat sâmbătă¹/în loc să plece duminică.²/
În loc să învețe la chimie,¹/s-a jucat pe calculator.²/

b) opoziționale reale – faptul exprimat se realizează în opoziție cu cel din regentă. Se introduc prin conjuncțiile dacă, unde, când

Dacă tu erai cel mai înalt băiat din clasă,¹/ el era cel mai gras.²/
Unde până mai ieri nu voiai să pleci,¹/ azi ești primul la ușă.²/
Unde până de curând erai un anonim,¹/ azi ești o persoană faimoasă.²/
Când nimeni nu o băga în seamă,¹/ eu petreceam multe seri discutând  cu ea ore în șir.²/
În timp ce noi luam masa,¹/ el citea ziarul.²/

 

ATENȚIE Propozițiile opoziționale introduse de dacă, unde când se deosebesc de 
subordonatele condiționale, locale sau temporale prin conținutul lor distinct pe care-l 
exprimă. 
În propozițiile opoziționale, unde și când nu  mai sunt adverbe relative, 
ci doar conjuncții fără funcție sintactică.

TOPICA ȘI PUNCTUAȚIA

  • Când propoziția circumstanțială opozițională se află după regentă, nu se desparte prin virgulă de aceasta.
  • Când propoziția circumstanțială opozițională se află înaintea regentei, se desparte prin virgulă de aceasta.