Revedere, prima poezie în metru popular, a fost publicată în Convorbiri literare din 1 octombrie 1879, deși fusese scrisă cu aproximativ trei ani înainte.

Poetul s-a folosit de mai multe doine pe care le-a modificat sistematizându-le într-un dialog între om și codru.

Deși cu clare influențe populare, poezia Revedere este profund originală, doar câte un vers, Codrule, codruțule, învederează* modelul folcloric.

TEMA poeziei este reflecția asupra scurgerii timpului. Poezia este construită pe contrastul dintre natura perenă și existența trecătoare a omului. O altă opoziție este aceea dintre condiția umană rătăcitoare și fragilă și statornicia codrului.

Limba folosită de poet este limba populară, limba vorbită. Dativul etic, dativul popular, Vara doina mi-o ascult marchează legătura puternică dintre codru și doină și, implicit, dintre natură și om.

STRUCTURA Poezia are patru strofe structurate ca un dialog între om și codru.

În prima strofă, omul matur se reîntoarce la codrul drag lui pe care-l părăsise după trecerea vârstei magice, copilăria. Diminutivele codruțule și drăguțule sunt grăitoare pentru afecțiunea pe care poetul o poartă codrului.

Se deslușește în răspunsul codrului din a doua strofă o detașare și o răceală pe care i le dă conștiința propriei eternități, a vitalității maiestuoase care se sustrage legilor inexorabile*** ale trecerii vremii în succesiunea anotimpurilor.

Constatarea poetului de la finalul strofei a treia trădează uimirea acestuia în fața puterii naturii de a se regenera, de a a nu se supune trecerii timpului.

Tu din tânăr precum ești

Tot mereu întinerești.

Caracterul peren al naturii este subliniat mai departe când este negată orice influență a timpului asupra naturii.

Și de-i vremea bună, rea

Mie-mi curge Dunărea.

Opoziția dintre destinul codrului și acela al omului este categorică. Enunțarea ei lapidară, într-un stil aforistic, Numai omu-i schimbător/ Pe pământ rătăcitor, capătă accentele unei sentințe. (Zoe Dumitrescu Bușulenga)

Pornind de la metafora, codrului etern, Eminescu prezintă la finalul poeziei și alte elemente ale universului ce stau sub semnul permanenței: marea, râurile, izvoarele, luna și cu soarele, pustiurile. Doina populară pe tema vremelniciei omului este transformată într-o elegie filozofică.

Iar noi locului ne ținem,

Cum am fost așa rămânem:

Mara și cu râurile,

Lumea cu pustiurile,

Luna și cu soarele,

Codrul cu izvoarele.

ELEMENTE DE PROZODIE Poezia este scrisă în metrul popular, cu versul heptasilabic scurt și rima pereche care contribuie la înseninarea tonului poeziei.

În concluzie, poezia Revedere, deși construită pe structura poeziei populare, se îndepărtează vizibil de aceasta nu doar prin viziunea filozofică, ci și prin rafinarea expresiei.

* învederează = punctează, reliefează, marchează
** perenitate = durabilitate
***inexorabil = neînduplecat, implacabil

 

BIBLIOGRAFIE:

  • Badea, Ștefan – TEXTE COMENTATE – M. EMINESCU, Poezia de inspirație folclorică, Editura Albatros, București, 1982;
  • Gheorghiu Vladimir; Nicolae Manolescu; Nicolae I. Nicolae; Constantin Otobâcu – Limba și literatura română, Manual pentru clasa a IX-a, Editura didactică și pedagogică, București, 1985.