CLASICISM, caracterul trebuie să fie ales și în consonanță cu firea. Limbajul și acțiunile personajului trebuie să reflecte o atitudine. Este unidimensional (etalează o singură trăsătură morală), creat în limita verosimilului și al necesarului. Personajul este dominat de rațiune, simțul onoarei și al datoriei

ROMANTISM – Prezintă caractere excepționale în situații excepționale. Personajul romantic provine din toate mediile sociale. Este construit antitetic, măcinat de pasiuni puternice antagonice. E revoltat, damnat, iar aparența fizică contrastează deseori cu esența sa morală.

REALISM – Prezintă personaje tipice în împrejurări tipice. Personajele provin din toate straturile sociale și este în permanentă transformare, în raport cu mediul socio-politic. Psihologia sa se desprinde din portret, îmbrăcăminte, vorbire acțiune, mediul în care trăiește.

MODERNISM – personajul este expresia unei sensibilități, el nu are o esență caracterologică bine definită. Proza behavioristă (comportamentistă) pune accent pe comportamentul personajului și nu pe trăirile acestuia iar proza de orientare psihanalitică sondează viața intimă a acestuia până în cele mai adânci zone. Trăsăturile personajului se desprind din intersecția unor proiecții diverse.

Parfene, Constantin – Teorie şi analiză literară, Editura Ştiinţifică, 1992;